Wordfreedom’s Weblog
Just another WordPress.com weblog

VI- Şotron

Primul pas:

Sar într-un picior pe prima treaptă… Mirare şi îndrăzneală… E dimineaţă! Nu mă simt mică şi nici mare.Creşterea înseamnă uitare. Pietricica sclipeşte fioros la piciorul meu drept, flexat în aşteptarea unui nou salt… Urmează un nou…Hop!… Piatra sare la mijloc între două căsuţe… Ură şi iubire. Îmi sprijin spiritul de amândouă… Poc! Aleg… Ură... E mult mai la îndemână. Stau prea mult pe această casă! Mă dezechilibrez. Mă prind de-o nouă treaptă… Iubire
Încântarea creşte… Soarele se rumeneşte… Încă un salt şi mă rostogolesc în … Viaţă!

Lumea nu mai este doar o scenă, ci un larg amfiteatru agonizând alternativ între lumină şi umbră…

Ura umbreşte căteva jilţuri, trepte… Iubirea alungă umbrele…
Sar câte trei jilţuri, şapte căsuţe cu trepte la şotron. Să ajung la un nou coridor… Seara se lasă încet cu miros crud de iarbă şi îmbrăţişări…

A fost doar o singură zi, atâta tot… Totul a fost doar o repetiţie când am jucat un şotron îngândurat până la epuizare. Am căzut o singură dată pe cerul bleo şi m-am ridicat doar o dată pe crestele valurilor de apă.

Sunt nerăbdătoare să lovesc peretele rece de beton al blocului.
Strig glorioasă… „La perete, la perete, stop!”

Anunțuri

Niciun răspuns to “VI- Şotron”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: