Wordfreedom’s Weblog
Just another WordPress.com weblog

Puzzle

Am mers astazi in balci deoarece asa se face de obicei la sarbatoarea orasului nostru” Schimbarea la Fata”. Un aer sufocant de mici si o framantare continua m-a agresat inca de la intrarea in iarmaroc. Bijuterii de plastic, fluiere, baloane, haine de calitatea indoielnica, haine de piele si de blana erau inghesuite toate in minimagazine cu pereti de panza. Lume care se calca in picioare, copii irascibili scancind dupa niste flecustete de jucarii comercializate la suprapret, barbati cu burti imbuibate de bere si gardiani cam rotofei. O politista comunitara, cocheta, desi imbracata in uniforma de serviciu ducand la brat o pungulita cu niste mici cumparaturi din balci vorbind precipiat la mobil :”Aveti prea multi bani la voi!!Poate va treziti fara ei!!”.Bunicute imbracate in haine tipatoare venind la balci in fiecare an din inertia traditiei. Fuste aurii, argintii, de un verde stralucitor, infoiate fudul asemeni paunilor cand isi etaleaza penele din coada, cosite lungi si subtiri la fir, ingreunate cu banuti, tinand de mana niste mutrisoare curioase si firave.Tigancuse de 13-14 ani cu trasaturi fine, dogorite de soare, dar sfichiuite vulgar de un ruj strident. Muzica data la maximum,manele ragusite gata sa sparga difuzoarele, scranciobe care te duc la cer si apoi te lasa agatat in aer cu picioarele in sus, tipete de teroare si rasete isterice,tobogane gonflablile, ponei albi asteptand resemnati, cu ochii spre pamant o gura de apa, ponei negri naravasi, fluturandu-si pletele in galop si un copil razand cu gura pana la urechi, un puiut, nu mai mare decat un caine cu pete albe si negre uitandu-se pierdut la multimea de gura-casca. Nici urma de scena de circ, de animale salbatice, dar inlocuite de reprezentantii circului din jur. Nu stiu de ce am vrut sa merg la balci… Odinoara cand rosteam „balci”, inima mi se zbatea de entuziasm si de abia asteptam sa imi iau ochelari de soare care rezistau doar doua zile, papusi chele, inele care cocleau la o saptamana, scranciobe care m-ar fi inaltat in aer incat vedeam raul Moldova si ceea ce se intampla pe malurile ei. Astazi n-am simtit regret, ci mai grav. Nu am simtit nimic. Probabil am vrut sa imi regasesc momentele copilariei si ale adolescentei. Cand eram liceanca prietenii mei ma duceau la carusel. Imi invarteau scaunul in aer, iar eu treceam rapid de la euforie la groaza si invers… Astazi , i-am regasit pe adolescentii de atunci,tinandu-se stangaci de mana, doar fetele doborate de soare, colturile buzelor exprimand plictiseala, coafurile preschimbate intr-o creasta strigand dupa atentie. Lipsea caruselul…

Anunțuri

Niciun răspuns to “Puzzle”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: