Wordfreedom’s Weblog
Just another WordPress.com weblog

Labirint

by Wordfreedom


Soarele infierbanta betoanele orasului meu spiritual. Era prea curat orasul!! Deodata, prin telefon mi s-a transmis ca urma sa aiba loc un eveniment faimos la cafeneaua „Lirica”. Rataceam pe strazile capitalei invaluita intr-o atmosfera neobisnuit de calma, iar numeroase ziduri parca se incapatanau sa imi ascunda locul de intalnire.

Am trecut printr-un gang si am intrat intr-o curte interioara ce strajuia niste cladiri in stil gotic. In jurul unei cladiri stacojii, se jucau o multime de copii alergand dupa baloane, conducand masinute, triciclete.

Intrarea in cladirea insangerata era acoperita de o cupola de sticla sub forma de evantai, sustinuta de un schelet de otel. Usile erau uriase, larg deschise, iar deasupra lor atarna firma „Lirica”, dar nu era un scris lizibil. In prag mi-a iesit o blonda cu parul strans la spate, cu ochii deschisi la culoare, imbracata casual si zambitoare. Mi-a facut semn insistent sa intru deoarece eram asteptata, dar am refuzat.

Am plecat in fuga si printr-un alt gang m-am trezit in strada principala. Mai fusesem prin acele locuri, dar ultima data, vis-a-vis de gangul prin care tocmai trecusem, se afla o groapa mare sapata pentru a inalta un bloc. Dar locul acela amenintator, ca o prapastie disparuse. Era acoperita de cladiri cu arhitectura veche, dar ciudat, recent inaltate. M-am rotit pe calcai cautand drumul care m-ar fi dus la Mall, dar am renuntat. Acolo, la Mall, ultima data imi intalnisem doi amici vechi, artisti care imi faceau semn sa ma apropii pentru a discuta cu ei. M-am napustit spre locul unde erau ei, dar cand am ajuns, amicii mei disparusera. Privind in jos, i-am revazut, dar stateau exact in zona unde fusesem eu mai devreme. Imi faceau semne necontenit pentru a ma apropia si imi zambeau bucurosi sa ma revada.

Am decis sa merg pe drumul pe care tocmai il alesesem deoarece m-am convins ca nu am voi putea apropia de ei. Am ajuns intr-o piata mica, strabatuta de multe trepte si ornata cu o fantana arteziana. Era cald, stralucitor si liniste. Am decis sa merg spre curtea interioara ascunsa de primul gang. Copiii erau in continuare acolo si se jucau zgomotos.
O fetita cu par lung, saten si ondulat, imbracata intr-o rochita neagra, cu maneci lungi ma privea intrebatoare si cu regret. Eram hotarata sa intru in cafeneaua „Lirica”, dar usa era incuiata si ferestrele ascunse de perdele grele, care nu ma lasau sa vad ce se intampla inauntru…

Am inchis ochii si lucrurile au inceput sa se miste, intrasem in cladire. Si, acolo, in holisorul de la intrare l-am vazut pe unul dintre amicii mei,confuz, imbracat asa cum il stiam, cu geaca de piele, pantaloni din blugi de culoare inchisa,un tricou alb.Carliontii ii alunecau in valuri, pe umeri, iar ochii sai de smarald ma priveau uimiti si intrebatori. Peretii capatara pe loc o culoare portocalie, iar covorul devenise rosul… Intreaga incapere era in flacari… Mi-am privit amicul o clipa, cu durere si apoi am disparut din locul acela inchis….

Fetita ma astepta afara cu bratele intinse…

Anunțuri

Niciun răspuns to “Labirint”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: