Wordfreedom’s Weblog
Just another WordPress.com weblog

Mîine mori.Te-ai gîndit unde va merge sufletul tău?

Dacă amica mea este terorizată de reprezentanţii agenţiilor de modelling obscure, eu mereu sînt bombardată cu fluturaşi de către „evlavioasele mironosiţe” ale lui Iehova… Lumea aceasta e atît de diversă, dar aşa poţi găsi atîtea motive să faci haz de necaz. Situaţiile devin din ce în ce mai savuroase cînd descoperi că ai experienţe comune cu alţi semeni de-ai tăi.

Duminica trecută se anunţa o seară plină de distracţii. Amica mea primise o invitaţie care îi garanta intrarea liberă într-o sală a Teatrului Luceafărul, mai exact la un concert cu trupa „Compact”.Ca o bună prietenă ce îmi este m-a invitat să mă bucur alături de ea la evenimentul amintit. Zis şi făcut…Îmbrăcate elegant, gata să rupem gura tîrgului, noi păşeam hotărîte să ajungem la timp la concert, ba chiar să prindem loc în faţă. Nu mai spun că prietena mea era foarte îngrijorată că nu vom fi prezente la momentul oportun şi chiar m – a atenţioant să nu întîrzii la întîlnirea cu ea din faţa Mitropoliei.În sfîrşit ne-am văzut şi am constatat că mai era cam un sfert de oră pînă la momentul culminant…În faţa teatrului, Raluca,o tînără amabilă cu o verighetă aurie pe mîna stîngă ne-a însoţit pînă în sală şi ne-a arătat atît de binevoitoare locurile libere. Puteam alege băncuţele din partea stîngă sau din cea dreaptă…Cîtă bunătate! Ne puteam alege singure băncuţele prăfuite ori din dreapta , ori din stînga. Puteam sta exact ca în vorba textului biblic, de-a dreapta sau de-a stînga Domnului. Aveam un sentiment puternic de atmosferă rustică şi suspectă… Doi băieţi îmbrăcaţi asemănător cu hip’hop-erii din videoclipurile noastre au început să cînte despre un „frate” decedat şi despre faptul că pierderea lui i-a făcut să se gîndească la ce este scris în Cartea Vieţii pentru ei. Amica mea, hip’ hop-eriţă convinsă, cu „băşcălia” trasă peste ochi şi pletele în vînt îşi mişca ritmic capul după cum cădeau acordurile. Era în culmea fericirii, iar eu cercetam cu o curiozitate nestăpînită toate colţurile scenei, încăperii. Deodată am observat pe un ecran alb, în bătaia luminii unui retroproiector o cruce roşie cu braţele ciuntite… Ceva îmi tulbura starea de relaxare, iar inima părea că mi se înghesuie ghemotoc într-un hău al fiinţei mele. Apoi, două „mimoze” cu voci piţigăiate au început să cînte ca o bandă stricată despre cum şi cît ne iubeşte Dumnezeu. Boxele erau date la maximum ca să le acopere vocea afoanelor, dar vibraţiile îmi apăsau timpanele ca şi cum cineva ar fi alergat apăsat cu bocancii pe pînza de păianjen a răbdării şi rezistenţei mele auditive. Din nou am sesizat ceva… Cele două aveau cîte o verighetă de aur la mîna stîngă la fel ca şi hip’ hoperii care au deschis seara. Băieţii se numeau „Impact”… Dar, după ce ne-au torturat destul aşa-zisele soliste, una dintre gazdele noastre, Raluca … Vă mai amintiţi de Raluca…. „de-a dreapta şi de-a stînga Tatălui”. Ei, Raluca aceea, rumenă ca lumînarea a urcat pe scenă şi tremurînd ca o frunză de emoţii şi din cauză că era electrocutată de curentul puternic religios ne-a spus … „De şapte ani am luat altă cale deoarece biserica nu m-a ajutat să îmi rezolv problemele cu toate că m-am spovedit şi împărtăşit” … Îmi privesc amica… Devenise mai albă ca o coală de hîrtie… „Fată, ăştia sînt sectanţi !”, abia mai bîiguia prietena mea. Am tras-o de mînă şi i-am spus să plecăm. În goana noastră să ieşim din sală ne-a picat în sfîrşit fisa de ce o mămică şi-a luat de mînuţe fetiţele de patru-cinci ani şi a ieşit din sală fără să mai privească în urmă, chiar cînd cele două „mimoze” au început să zbiere. Vreau să vă spun că amicii noştri, sataniştii veniţi din Braşov au încercat să ne sechestreze cu vorbele. O tînără mai dolofană ne-a oprit în faţa Teatrului Luceafărul să ne dea invitaţie la un film aşa-zis „educativ” şi ne-a pus întrebarea de baraj: „Mîine ai putea muri.Te-ai gîndit unde va merge sufletul tău?” Amica mea a spus că nu ştie , dar că ea se duce la biserică, iar dolofana poate să facă ce vrea, să se închine cui vrea. Eu abia îmi stăpîneam rîsul la previziunea nefastă a sectantei… Era atît de emo… Dolofana îşi flutura mîna cu verigheta de aur prin faţa ochilor noşti şi tot dădea cu nedreptăţile făcute lui Iov de către Dumnezeu. „Dacă Dumnezeu e drept de ce a lăsat să i se întîmple atîtea necazuri deşi el era ascultător faţă de Dumnezeu? L-a lăsat fără avere”. Amica mea combătea în continuare încercările de a ne atrage în aşa-zisa lor religie. Sectanta era foarte sigură că sufletul ei va ajunge în cer… Eu una eram sigură că sufletul meu vroia să ajungă la o terasă să bea un martini roso. Pe drum ne-am oprit la Mitropolie să ne rugăm … Uneori e nevoie de un brînci celest ca să mai revenim pe un drum drept , deşi de cele mai multe ori ne poticnim exact în gropile din asfalt.

PS:Un amic jurnalist mi-a spus mai tîrziu că după semnalmente , persoanele implicate în circul amintit sînt din secta „Joshua”. Arma infailibilă a sectei o reprezintă chiar băieţii de cartier racolaţi pentru a face presiuni asupra enoriaşilor obligîndu-i să le cedeze sectanţilor din frunte averile. În plus indivizii ăştia îşi întind tentaculele în principal spre copii deoarece sînt mai uşor de manipulat. E revoltător să accepţi orice numai ca să îţi acoperi pîrleala cît de cît. Mă întreb cu stupefacţie cum de au acceptat membrii Consiliului Judeţean Iaşi ca nişte sectanţi să îşi împrăştie otrava chiar într-o instituţie care are pretenţii că promovează cultura, valorile morale şi bunul gust?

Anunțuri

Niciun răspuns to “Mîine mori.Te-ai gîndit unde va merge sufletul tău?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: